de Andru Nenciu
Imaginați-vă un atacant înfipt în coasta apărării adverse. Tare ca o stâncă. Înalt și viclean. Conștient că poate încheia o ciocnire cu o bărbie dislocată sau cu o mână ruptă. Sau cu umerii striviți sub un zdrahon de categorie superioară aterizat cum nu se poate mai prost. Pe coloana lui. Pe sternul lui. Sau pe pomeții lui. Imaginați-vă un număr 9 veritabil. Un prădător. Mereu pe picior de fugă, mereu dominator în spațiul aerian. Bun încasator. Și cu riposte generoase. Un tip care trosnește de vitalitate. Un fotbalist din ale cărui tibii rașchetate de crampoane nemiloase s-au născut sunetele ce încă le mai pocnesc în auz fanilor din Craiova sau din București.
Rodion Cămătaru (58 de ani, 1,90 m) susține că și în 15 minute ar intra pe teren tot fără apărători. Pretinde că întâlnirile de 90 de minute nu i-ar fi lăsat vreun semn-prieten pe vecie și vorbește echilibrat. Atitudinea etalată pe teren, spiritul de luptă și golurile din toate pozițiile îl transformă într-un model pentru fotbaliștii naționalei care întâlnesc azi, de la ora 21:45, pe Național Arena, selecționata Greciei, într-un meci care îi poate duce la Euro. Și Cămătaru a întâlnit Grecia, în dublă manșă (3-0, 0-0), în campania de calificare la Mondialul din 1990, iar naționala a ajuns la un turneu final: Coppa del Mondo.
Bună ziua, domnule Cămătaru. De ce credeți că nu a reușit să obțină naționala trei puncte după meciul de la Budapesta? Meciul pe care l-am văzut s-a jucat strategic, pe varianta unui egal, acesta a fost planul. Un plan clar! Un război se mai câștigă și ca furnicuța, cu câte un punct adunat. Și să știi că a fost un punct foarte bun la Budapesta.
Ați văzut meciul din tribună, știam că ați fost invitat de FRF în Ungaria, alături de alți foști jucători ai naționalei… Nu, nu. Nu m-am mai dus.
De ce? Așa am simțit în ultimul moment că trebuie să fac. Am luat în calcul ostilitatea cu care se întâmpină mereu cele două națiuni, iar starea de nervozitate știam că se va transfera și în tribune, și în teren. Asta a fost decizia pe care am luat-o într-un final.
Înțeleg. Ați urmărit la televizor meciul. Un punct contează enorm, OK, dar nu trebuia profitat de forma slabă a Ungariei? Da, e adevărat că se putea mai mult, s-a văzut că am evoluat puțin cu o doză de teamă, o atitudine care se ivește atunci când ți-ai propus să joci la egal. Și s-a văzut că atunci când ne lipsesc doi-trei jucători… mecanismul suferă niște scurtcircuite. Uite, spre exemplu absența lui Marica a cântărit enorm. El e un atacant care excelează prin deplasarea în teren, prin poziționare și prin viteză. E genul de vârf pe care trebuie să-l ai la meciurile decisive.
Dar a fost Keșeru… Da, Keșeru. El este tipul atacantului puternic, un fotbalist foarte bun mai ales pentru meciurile de acasă. E un oportunist, e genul fotbalistului care intră mereu în combinații și își pune în valoare și șutul puternic din orice poziție.
Dacă tot am început cu compartimentul ofensiv, de ce credeți că n-a jucat Anghel Iordănescu din primul 11 cu Sânmărtean și Budescu în Ungaria? Pentru că nu fac faza defensivă.
Cu Grecia ați juca din primul minut cu amândoi? Da, clar! Și sper că așa se va juca, pentru că ambii sunt jucători de creație și pot construi și singuri faze prin care coechipierii să fie puși în situații clare de a marca. Cu cât ai mai mulți fotbaliști de acest profil în teren, cu atât se înmulțesc fazele de poartă. Și, implict, oportunitățile de a marca, ceea ce nu prea am văzut în ultimul timp la echipa națională.
Dar totuși, președintele FRF, Răzvan Burleanu, a declarat la finele meciului cu Ungaria că a fost o partidă spectaculoasă… Eee, nu ne poate lua dânsul imaginea meciului, capacitatea de a observa ce se întâmplă pe teren. Dar mai voiam să remarc un aspect legat de Budescu.
Vă rog! În contextul în care valorificarea loviturilor libere devine un lucru esențial în fotbalul modern, un jucător precum Budescu e mină de aur. Cum ziceam și noi, pe vremea mea: „Ă‚sta e în lovituri libere!”, așa e și Budescu acum, execută precis, și trebuie speculată această calitate a lui, din ce în ce mai rară la fotbaliștii români.
Vorbiți despre calitățile fotbaliștilor actuali… Și cred că stăm bine atunci când vorbim de grupul jucătorilor care distrug. Avem distrugători. Dar când ajungem la creație nu mai suntem zmei. De mult timp nu mai avem acei jucători capabili să facă diferența, jucători imposibil de deposedat în relația unu la unu. Cum era Hagi. Hagi și alții… Iar cauza acestei realități a fotbalului românesc e dată de campionatul intern. Campionatul intern nu mai produce. Nu mai produce și punct.
A cucerit 2 titluri (1979/80 și 1980/81), 4 cupe (1976/77, 1977/78, 1980/81, 1982/83), iar individual titlul de golgeter al României (1986/87) în același sezon când a câștigat și Gheata de Aur, de asemenea a fost în două rânduri golgeterul Cupei României (1977/78 și 1982/83).
Haideți să vorbim și despre atacanții centrali din România. V-am aflat părerea despre Marica sau despre Keșeru. Cine rămâne în afara lotului și ar merita la națională sau ați observat vreun puști la naționalele de tineret care să se anunțe drept viitorul număr 9? Mmmh.
Nu știu, poate Pușcaș, Roman, Tudorie? Alibec mi-a plăcut foarte mult.
Vorbiți la trecut. Pentru că în prezent sunt dezamăgit de el. Până într-un punct cariera lui a cunoscut un traseu firesc pentru un fotbalist care trăia fotbalul la prezentul continuu. A ajuns în Italia, la Inter, avea lumea la picioare, bagajul lui tehnic e plin ochi, are execuții, curaj. Promitea enorm, dar ceva l-a făcut să nu mai progreseze, iar regresul poate că e cauzat de câteva trăsături de caracter. Altceva nu-mi imaginez.
Dar la Astra a avut mai multe evoluții de remarcat, iar staff-ul naționalei i-a oferit tricoul cu numărul 9 pentru partida cu Grecia. E un jucător bun pentru campionatul intern, Alibec e fotbalistul care în diferite perioade ale jocului îți poate face diferența, dar sunt fragmente ale unei partide în care dispare sau e indisciplinat.
„Din România cel mai mult îmi place ce s-a construit la Viitorul. Se vede că e muncă. Un stil impus de Hagi pentru a da roade. A fost visul lui și îi doresc să și-l realizeze” Rodion Cămataru
Dumneavoastră excelați și prin jocul aerian. Ați identificat un atacant român valoros la acest capitol? N-am mai văzut atacanți să lovească mingea bine cu capul de nu știu când. Și cauza vine tot din campionatul intern. Între echipe nu există mari diferențe, cam toate joacă același stil încâlcit. Cine să mai centreze pentru un atacant de careu, cu forță, cu detentă, și astfel această dorință de a finaliza cu capul se mai dezvoltă nici la aceste vârfuri. Spune-mi, tu vezi vreun atacant care să lovească mingea bine cu capul?
Costin Curelea. Da, poate, dar acum are și niște probleme fizice… Toată această stare a fotbalului e generată de faptul că de jos nu vine nimic. Trăim alte vremuri, cu alte tentații. Nenorocitul ăsta de internet ne mănâncă tot timpul. Fotbaliștii de azi vor să le facă pe toate într-un an sau în doi: vor mașini, vor case… Noi visam să prindem o apobare pentru o Dacie.
Conduceați o Dacie Break gri… Și cât mai așteptam după ce luam aprobare. Era o satisfacție, ne bucuram când ni se anima casa cu câte un televizor color…
Ce aveați? Elcrom, Telecolor sau Cromatic? Nici nu mai țin minte, cred că Telecolor. Era un fotbal plin de culoare…
„L-am sunat pe Mircea Lucescu de ziua lui, când a împlinit 70 de ani. Nu cred că se va mai întoarce vreodată să antreneze naționala României” Rodion CĂ‚MATARU (alături de Mircea Lucescu și Dorin Mateuț)
Vreau să vă mai întreb ceva. Tot legat de acele vremuri. Câte semne aveți pe tibii? Să știi că nu prea am. Am avut picioare puternice.
Așa, fără apărători? Așa mă simțeam cel mai bine, așa ne acceptau pe teren. Apoi, după schimbarea regulamentului, când prezența apărătorilor a devenit obligatorie, mi-a fost foarte greu la început. Țin minte că mă aflam deja în Belgia, la Charleroi (n.r. – sezonul 1989-1990), și m-am obișnuit cu greu cu noile accesorii. Am avut o singură accidentare în carieră, o fisură de peroneu în campania pentru Mondialul din 1986 și asta m-a făcut să nu joc în meciul capital cu Irlanda de Nord.
Ați marcat 22 de goluri pentru națională. Care e favoritul dumneavoastră? Am două, nu le pot deloc departaja. Golul cu Suedia (n.r. 1-0 pentru România pe Rasunda, în campania de calificare la Euro 1984) și golul de pe Wembley (n.r. Anglia – România 1-1, în campania de calificare la CM 1986).
Cum era Grecia din campania de calificare pentru Mondialul din Italia? Ați jucat în ambele partide… Da, 3-0 acasă (n.r. – Mateuț, Hagi, Sabău) și 0-0 în deplasare. Eu n-am mai marcat, înscrisesem două goluri cu Bulgaria (n.r. – 3-1 în deplasare). Cum să fie… Mai valoroasă ca acum, cu siguranță… Sunt amintiri frumoase, era o grupă foarte grea, Grecia a terminat seria pe locul al treilea, cu patru puncte, dar juca un fotbal de calitate.
Vorbiți despre valoarea Greciei de la finale anilor 80. Din ce perspectivă trebuie privită afirmația lui Anghel Iordănescu, potrivit căreia „Grecia e cea mai valoroasă națională din Grupa F”? E valoroasă ca nume. Iordănescu a rămas cu impresia lăsată de Grecia prin prezența la Campionatul Mondial de anul trecut. Când ai pierdut atâtea meciuri în grupă, n-ai cum să te transformi în câteva zile într-un colos de neclintit. Nu ai cum să te schimbi din punct de vedere psihic. Numai printr-un miracol ar putea elenii să vină să câștige pe Național Arena.
Simt că anticipați o victorie. Un 1-0. Sau chiar 2-0.
V-am întrebat despre atacanții români, dar nu v-am întrebat despre fundașii de marcaj, secțiune la care stăm bine. Din postura fostului atacant central, cum îi caracterizați pe actualii stoperi ai naționalei? Dragoș Grigore este fundașul tipic de marcaj om la om, mi-a plăcut. Chiricheș și Gardoș… Îmi pare rău că nu s-au impus la echipele la care joacă, dar avem fundași buni care se pliază până la urmă pe jocul actual al naționalei. Ne apărăm și plecăm pe contre. Nu mai abordează demult naționala vechea partitura, partitura spectaculoasă. Cu fundașii la centrul terenului, cu dezvoltarea atacurilor în mare viteză, cu o țesătură de pase greu de blocat.
Să ne imaginăm că naționala merge la Euro. Ce se poate schimba în mai puțin de un an? Care sunt motivele care ne dau speranțe pentru o evoluție superioară în Franța? O calificare îi mobilizează mai mult pe jucători și aria de selecție se poate mări. Ideea de a ajunge la un turneu final îi face pe fotbaliști să sporească gradul de concentrare pe teren și astfel pot apărea noi soluții pentru selecționer. Eu pe ideea asta marșez: fiecare va dori să intre sub ochii staffului naționalei.
Am înțeles, poate chiar așa va fi. O ultimă întrebare. Și nu ține de națională sau de fotbalul românesc. Care e atacantul preferat din fotbalul mondial? Ți-aș spune Cristiano Ronaldo.
Dar? Dar nu e vârf. Are alte calități, e peste tot: când pe o parte, când pe alta, are viteză, posedă capacitatea de a lua decizia cea mai bună într-o fracțiune de secundă, dar nu e striker.
Atunci spuneți-mi într-o fracțiune de secundă cine e cel mai bun striker? E mare. Din toate punctele de vedere. Protejează bine mingea, ia prim-planul, are ultima pasă, are devieri fine. Ai ghicit?
Nu. Zlatan Ibrahimovici.
Radion Doru Gorun CĂ‚MĂ‚TARU
În Divizia A
Debut: 10.11.1974, Univ.Craiova – CFR Cluj 1-1
1974-75: Univ.Craiova 10 0 1975-76: Univ.Craiova 23 1 1976-77: Univ.Craiova 14 1 1977-78: Univ.Craiova 26 3 1978-79: Univ.Craiova 28 13 1979-80: Univ.Craiova 26 17 1980-81: Univ.Craiova 33 23 1981-82: Univ.Craiova 23 12 1982-83: Univ.Craiova 27 9 1983-84: Univ.Craiova 30 17 1984-85: Univ.Craiova 33 18 1985-86: Univ.Craiova 16 8 1986-87: Dinamo 33 33 1987-88: Dinamo 26 17 1988-89: Dinamo 30 15
Total: 378 198
În Cupa României
Debut: 25.06.1975, Univ.Craiova – ASA Tg.Mureș 1-1
1974-75: Univ.Craiova 1 0 1975-76: Univ.Craiova 4 4 1976-77: Univ.Craiova 3 1 1977-78: Univ.Craiova 5 6 1978-79: Univ.Craiova 3 3 1979-80: Univ.Craiova 4 1 1980-81: Univ.Craiova 5 1 1981-82: Univ.Craiova 1 1 1982-83: Univ.Craiova 5 5 1983-84: Univ.Craiova 2 1 1984-85: Univ.Craiova 3 1 1985-86: Univ.Craiova 1 1 1986-87: Dinamo 3 3 1987-88: Dinamo 3 3 1988-89: Dinamo 3 0
Total: 46 31
În străinătate
1989-90: R Charleroi SC (1 Belgia) 24 6 1990-91: R Charleroi SC (1 Belgia) 5 0 SC Heerenveen (1 Olanda) 16 5 1991-92: SC Heerenveen (2 Olanda) 0 0 1992-93: SC Heerenveen (2 Olanda) 10 2
În echipa națională Debut: 13.12.1978, Grecia – România 2-1 Total: 73 21
În echipa olimpică Debut: 04.04.1979, România – Cehoslovacia 1-0 Total: 3 0
În echipa națională B Debut: 11.01.1980, România – Ungaria 2-2 Total: 2 1
În echipa națională U21 Debut: 26.04.1977, România – RDG 0-0 Total: 3 1
În cupele europene Debut: 17.09.1975, Univ. Craiova – Crvena Zvezda 1-3 Total: 47 7
Statistică Răzvan TOMA
Rezultate România preliminarii Euro 2016, Grupa F:
CLASAMENT
Program meciuri Grupa F – Preliminarii Euro 2016
Etapa a opta – 7 septembrie 2015
Etapa a noua – 8 octombrie 2015
Etapa a zecea – 11 octombrie 2015
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER